O pana de porumbel , un fluture lasandu-si zborul deasupra umarului meu , cu atat am ramas ....Poata ca am ramas cu mai mult dar inca nu-mi dau seama stau si cuget ore in sir, analizez situatii care nu s-au intamplat si nici nu ar fi avut cum sa se intample...Acum stau singur pe banca din Cismigiu , privesc catre un copac care parca ar incerca sa-mi spuna povestea lui , as vrea sa stiu ce s-a intamplat cu el de ce sta aplecat deasupra acelei salcii , de ce oamenii care trec pe langa el nu se opres sa-l intrebe , de ce?Poate nu-l vad , asa de grabita a devenit lumea din zilele noastre atat de indiferenta....
Ma cufund in ceea ce numesc unii visare, eu stiu ca nu visez , totul e realitate...ce ti-e si cu filozofii astia...Eu nu dorm , doar vad copacul aplecat asupra salciei , doar vad oamenii care trec , ar fi nebun cineva sa creada asa ceva, dar totusi starea de bine in care ma afund e infinita . nu tu zgomot , nu tu nimic, doar eu si copacul ...e un tei daca ma uit mai bine...Coroana impunatoare si trunchi cat 5 oameni pusi unul langa altul pusi la un loc...Si Salcia salcia pare atat gingasa , ca o femeie a carei puritate nu a fost inca dezvaluita ... Clipesc si clipeste , parca e o oglinda a gesturilor, ciudat loc mi-am ales sa ma odihnesc , imi misc capul , isi misca coroana ...Oare el simte ceea ce simt eu? Oare el simte golul lasat de ea? Poate ca....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu